DING!!! DING!!! DING!!! urli: "viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin!!!", in usa e postata vecina cu o cana in mana : "imi dai si mie niste zahar?", " :-? sigur?", "meeeeeeerciiiiiii, iti aduc 2 clatite mai tarziu" si dispare lasandu-te un pic in ceata ...vecinii...cine nu-i iubeste?
Pe vremea cand stateam la bloc astfel de incidente erau destul de des intalnite. Vecinii mei socializau foarte bine unii cu altii, atat de bine incat isi scosesera o canapea pe holul blocului, la jumatatea distantei dintre parter si ultimul etaj si se reuneau acolo in fiecare seara la discutii (orientate, de cele mai multe ori, catre cei care nu erau neaparat adeptii acestor mondenitati locale). Copiii lor deprinsesera si ei astfel de obiceiuri si le puneau in practica intr-unul dintre balcoanele destinate aruncarii gunoiului, pe care il foloseau drept bar, personalizandu-l chiar, cu o placuta pe care era inscrisa o denumire. (Ceea ce nu am reusit nici pana in ziua de azi sa inteleg este de ce nu se strangeau in apartamentul unuia dintre ei?)
Lucrurile s-au schimbat, insa, cand m-am mutat la curte...vecinii de aici isi manifesta in mod diferit preocuparile. Trecand peste faptul ca toata lumea e prietena cu toata lumea, astfel incat atunci cand unul nu-si gaseste rudele nu-i niciun motiv de ingrijorare pentru ca se stie ca sunt pe undeva prin curtea/casa unui alt vecin, oamenii de aici sunt mult mai practici. Vecina de peste drum este fericita posesoare a unui cocos (poate ar trebui sa mentionez ca stau in mijlocul orasului) care se gaseste adesea in aceeasi ipostaza de fiinta sleepless ca si mine...asa ca ascultatul glasciorului sau minunat la ora 01 a devenit un fel de obicei. La fel s-a intamplat si cu strangerea "bucuriilor" pe care adesea ni le lasa cu darnicie si prisosinta in fata portii catelul vecinului de pe strada alaturata. Vecinul din spate s-a gandit zilele trecute sa-si puna o antena. Totul foarte ok pana aici, doar ca si-a dat el seama ca
n-are niciun sens sa dea gauri in propria casa cand poate foarte bine sa utilizeze casa noastra drept suport.
A nu se intelege totusi ca nu se pot trage si avantaje de pe urma lor :) unul dintre ei are retea wireless si intamplarea face ca zona de acoperire a lui sa cuprinda si patul meu, presupun ca nu mai e nevoie sa va spun ce incantata am fost de aceasta descoperire. In plus, sunt un adevarat izvor de informatii. Nu stiu cum se face, dar intotdeauna afla unul dintre ei cand am examen si, bineinteles, informatia ii scapa, asa ca de ceva timp nu mi se mai pare ciudata situatia in care inainte ca eu sa fiu sigura in legatura cu data respectivului examen ei sa fie deja serios documentati. Uneori sunt enervanti ce-i drept, dar daca stii sa-i intrebuintezi cu grija, pot deveni chiar simpatici :)
Pe vremea cand stateam la bloc astfel de incidente erau destul de des intalnite. Vecinii mei socializau foarte bine unii cu altii, atat de bine incat isi scosesera o canapea pe holul blocului, la jumatatea distantei dintre parter si ultimul etaj si se reuneau acolo in fiecare seara la discutii (orientate, de cele mai multe ori, catre cei care nu erau neaparat adeptii acestor mondenitati locale). Copiii lor deprinsesera si ei astfel de obiceiuri si le puneau in practica intr-unul dintre balcoanele destinate aruncarii gunoiului, pe care il foloseau drept bar, personalizandu-l chiar, cu o placuta pe care era inscrisa o denumire. (Ceea ce nu am reusit nici pana in ziua de azi sa inteleg este de ce nu se strangeau in apartamentul unuia dintre ei?)
Lucrurile s-au schimbat, insa, cand m-am mutat la curte...vecinii de aici isi manifesta in mod diferit preocuparile. Trecand peste faptul ca toata lumea e prietena cu toata lumea, astfel incat atunci cand unul nu-si gaseste rudele nu-i niciun motiv de ingrijorare pentru ca se stie ca sunt pe undeva prin curtea/casa unui alt vecin, oamenii de aici sunt mult mai practici. Vecina de peste drum este fericita posesoare a unui cocos (poate ar trebui sa mentionez ca stau in mijlocul orasului) care se gaseste adesea in aceeasi ipostaza de fiinta sleepless ca si mine...asa ca ascultatul glasciorului sau minunat la ora 01 a devenit un fel de obicei. La fel s-a intamplat si cu strangerea "bucuriilor" pe care adesea ni le lasa cu darnicie si prisosinta in fata portii catelul vecinului de pe strada alaturata. Vecinul din spate s-a gandit zilele trecute sa-si puna o antena. Totul foarte ok pana aici, doar ca si-a dat el seama ca
n-are niciun sens sa dea gauri in propria casa cand poate foarte bine sa utilizeze casa noastra drept suport.
A nu se intelege totusi ca nu se pot trage si avantaje de pe urma lor :) unul dintre ei are retea wireless si intamplarea face ca zona de acoperire a lui sa cuprinda si patul meu, presupun ca nu mai e nevoie sa va spun ce incantata am fost de aceasta descoperire. In plus, sunt un adevarat izvor de informatii. Nu stiu cum se face, dar intotdeauna afla unul dintre ei cand am examen si, bineinteles, informatia ii scapa, asa ca de ceva timp nu mi se mai pare ciudata situatia in care inainte ca eu sa fiu sigura in legatura cu data respectivului examen ei sa fie deja serios documentati. Uneori sunt enervanti ce-i drept, dar daca stii sa-i intrebuintezi cu grija, pot deveni chiar simpatici :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu